Suntem in aceeasi oala

Cand si tacerea e un raspuns putem sa ne apucam cu totii de politica. Am ajuns sa votam mai des decat ajung unii din tara asta sa vada un film sau o piesa de teatru. Maimutareli in masa, reality show-uri bazate pe impertinenta unora care ar trebui sa ne reprezinte, silicoane si bastoane, o prostie care este in floare. Nimic din tara asta nu ne mai sensibilizeaza, ne laudam cu bogatiile naturale pe care le avem, si ne futem pe la spate ca vecinii nostri sunt atata de departe. Ne tragem din daci si romani, oare si astia aveau tot acelasi spirit de tigani !? Daca te simti lezat crede-ma ca putin imi pasa, din nastere ti-ai luat aceeasi "plasa".

Un secol al imaginii...prostesti!

Traim intr-un secol al imaginii si din pacate pentru foarte multi oameni acest "trend" devine un factor tot mai impozant. Este atat de amuzant cand atatea persoane sondeaza acest factor ca un sistem de referinta, cand de fapt nu sunt decat niste rahati cu funda. Femei cochete dupa care iti luxezi gatul, insa datorita acelui mers fandat auzi ecoul celor doua boabe pe care le au in cap, si baieti de baieti al caror fler sta in sportul lor extrem de a da cu capu-n masa. Dar ce conteaza aceste aspecte, doar traim intr-un secol al imaginii!? cumparam tampenii doar pentru ca arata bine, insa nici vorba ca ar putea sa folosesca la ceva. Avem cu totii un simt estetic de artist blazat, ne lovim cu pumnul in piept de maretia si inteligenta noastra, urmarim tot felul de rahaturi, si cum scoate unu capu sus, il lovim cat mai tare pentru ca ne simtim amenintati in prostia noastra, iar asta ne doare cel mai tare. Mereu cand criticam de "dragul artei" este pentru ca stim de fapt cat de josnici suntem. Tot timpul "NOI" suntem cei mai buni, o mentalitate de cacao, presarata de simtul artistic al faptului ca avem ceva inegalabil peste tot in lume, sufletul de roman. Traim intr-un secol al imaginii, iar imaginea ta trebuia sa fie cea mai buna omule, toti cei care se afla pe langa tine si au ceva diferit de spus devin niste ratati, tu esti cel mai bun si nimeni nu o sa gandeasca si o sa fie vreodata ca tine. Tu esti cel mai tare, esti imaginea pe care noi toti ne-o dorim, esti un punct de referinta pentru prostia noastra si iti multumim ca ne-ai facut sa ne simtit atat de speciali.

Tin sa precizez ca acest post nu este ca o revolta a vreunui fapt frustrant pe care l-am patit si acum simt vreo nevoie launtrica sa vi-l prezint. NU, este un fapt pe care il traiesc in fiecare zi, il vad, il simt, il aud, ma inconjoara. Asa ca, va rog, evitati sa ma intrebati lucruri tampite, crezand ca in acest moment sufar de vreun complex de inferioritate bazat pe faptul ca poate unii din voi sunt cei mai tari, iar eu si restul suntem plebea.

Prin voi, eu am atins zenitul!

Failibil este sa admiti ceea ce dincolo de ratiune nu este posibil, atunci de ce sa negi, ceea ce prin vise poti transcende!? Este imoral si inadmisibil ca am ajuns sa negam atat de mult valorile si sa promovam printr-un simt lipsit de pertinenta, ceea ce prin existenta dovedeste o prostie crasa. Suntem niste roboti ale caror slabiciuni ajung un viciu, iar calitatile si pasiunea devin prin sine o povara. Traim prin umbre si cugetam ca fire, iar pentru multi din noi ideea unei reusite devine-o amintire.

Vara aceasta insa, prin oamenii de la VIP, plus dragii mei colegi din cadrul SDV cat si ANSIT, am ajuns sa traiesc, sa sper, sa iubesc sa sufar si sa ma identific cu niste oameni exceptionali. Suflete precum mierea si cu o minte agera, o mana de tineri prin care am increderea, ca lucrurile se vor schimba cu adevarat in tara asta. Ceea ce ma doare este ca acestia mi-au demonstrat taios, cata valoare, nesimtitii astia care ne conduc de atatia ani, prin altii ca noi, au irosit si au "aruncat" ca pe niste carpe goale, atatea minti fara sa vada adevaratul lor folos.
Sunt sigur ca aceasta negura in care traim nu o sa dureze o vesnicie, pana la urma mor si ei, iar noi cei prezenti care simtim, dorim si credem cu adevarat in steaua noastra, prin perseverenta si rabdare vom ajunge acolo unde ne dorim. Trebuie sa credem in faptul ca putem schimba acest decor care sta de atatia ani deasupra noastra, in speranta ca vom respira ceea ce de mult ne este interzis, adevarata libertate.
Faptul ca ne-am intalnit, si in acel timp scurt, o coeziune intre ceea ce simtim si ceea ce ne dorim, a putut atinge un pol al unei dorinte de schimbare, de revolta, o implinire a faptului ca exista si altii ca noi, a fost o mangaiere. Noi existam prin suflet, pasiune, iubire de frumos, printr-o dorinta nesatula de a transforma ceva in bine, totul prin drag de patrie.

Nevoile noastre sunt simple, cei care nu vor sa ajungem la ei, prin frica de schimbare si avaritie le fac complexe. Acest post este in cinstea voastra, pentru toti aceia care ne-am intalnit, si care pentru cateva zile am format un centru al dorintelor si al sperantelor, o unitate care dainuie in noi melodios precum o rapsodie si puternica precum perfectiunea si duritatea unui cerc. Aceste vorbe sunt pentru voi, cei din cadrul "SDV 2007" si grupului "Batem palma cu oitele". Simpla voastra prezenta este un castig pentru noi, iar daca lumea experientei si a castigului se inalta prin voi pana la zenit, rasfrangerea acesteia atinge usor, usor cu ei nadirul.

Va multumesc din suflet si a fost o onoare sa va intalnesc!

Cuvant de bine

Sunt legat prin simţăminte, însă sunt înşelat de raţiune, fapt pentru care devin un egoist prin fire, iar în final, mai trebuie să fac pe prostul de dragul lor ca să îmi fie bine.
Când ai ceva de spus, în sinea ta păstrezi tăcere, te uiţi în jur şi vezi la fiecare colţ de strada, prin sonda vieţii, un "barometru" de durere.
A explica prin fapte, plăceri ascunse şi vise deşucheate, un animal prin fire cu ochi turbaţi se zbate, însă "oglinda" trădează întotdeauna ale noastre fapte.
Iubirea e durere, din cauza asta noi iubim prea mult, durerea e un drog pe care ţi-l asumi, atunci doar când, în sinea ta ajungi să crezi că eşti mai bun.
Dorim cu toţii, noroc, avere şi putere, dar ne gândim vreodată dacă, adevărata fericire se regăseşte în ele!?

Numele meu este Bogdan, mărturisesc ce e mai sus ca un cuvânt de bine. Cu toţii avem nevoi simple, însă mereu acestea se zbat în legături complexe, faptele trădează sentimentele, iar gândurile se zbat între real şi utopie. Trăim legaţi de sine prin egoism mascat, refuzăm şi negăm printr-un simţ actoricesc ca un avar blazat.
Sunt un om patetic şi nu am sa ma abtin s-o spun, nevoile simple sunt ca diferenţa dintre un elixir adevărat şi adevărul spus din gura unui om nebun!